Papagali care inventează unelte

Cacaduul lui Goffin
Sursa: Wikimedia Commons

Ați auzit desigur de cimpanzei și alte animale care folosesc unelte. Printre păsări, o cinteză din Galapagos folosește instinctiv o unealtă pentru a scoate larve din locuri inaccesibile. Dar unii papagali merg și mai departe. Articolul lui Leslie Moran din Parrots Magazine raportează rezultate fascinante din Austria. La un laborator de cercetare a comportamentului animal, niște papagali au surprins cu inteligența lor oamenii de știință.

Totul a început cu Figaro, un cacaduul lui Goffin. Într-o zi încerca să scoată printre gratii o pietricică cu ajutorul unei crenguțe, fără să reușească. Cercetătorea i-a pus o alună pe bârna din lemn, dincoace de gratii. Figaro a început să ciupească bârna, fabricându-și o scoabă. Cu ea a început să tragă aluna spre el printre gratii. După câteva încercări, a reușit. Cu timpul, a devenit un expert, făcând scoabele mai repede și mai ușor, din diferite materiale. Știrea că un papagal a inventat pur și simplu o unealtă pe care confrații săi nu o foloseau a fost publicată în presa științifică în 2012.

Doi ani mai târziu, cercetătorii au revenit cu un nou articol. Ei au încercat să vadă dacă și alți papagali din specia lui Figaro vor inventa aceeași unealtă, dacă sunt puși în aceeași situație ca el. Au descoperit lucruri noi:

- Figaro a fost singurul capabil să inventeze o unealtă, fără niciun ajutor.

- Dintre papagalii care au putut să-l vadă pe Figaro la lucru, numai masculii au învățat să-și facă scoabe pentru scos alunele de după gratii. Nu se știe de ce, dar femelele, cel puțin în grupul social respectiv, nu ajung să folosească unelte.

- Papagalii care și-au însușit tehnica nu au învățat procedeul prin imitație. Acesta este un fapt total neașteptat. Papagalii au folosit observarea în mod creativ, inovând și îmbunătățind metoda lui Figaro. Se presupune că, în loc să imite mișcările ”profesorului”, ”elevii” și-au format o imagine mentală fie a rezultatului final, fie a principiului general, apoi au folosit mișcări și procedee personale pentru a ajunge la soluția problemei.

Aceasta este încă o dovadă a faptului că prietenii noștri înaripați sunt dotați cu o inteligență foarte vie. Ceea ce înseamnă și că au nevoie de stimulare mentală permanentă dacă e să ducă o viață fericită în captivitate. Răspunderea noastră, încheie autoarea, este să le oferim asemenea interacții sociale și stimulări intelectuale pentru ca să își atingă întregul potențial și să aibă o viață fericită.