 |
| Foto: Matt Edmonds (Wikimedia Commons) |
ro: amazon cu ceafă galbenă; ma: sárgatarkójú amazon; en: Yellow-naped Amazon, Yellow-naped Parrot, Golden-naped Amazon, Honduras Yellow-naped Amazon (A.a. parvipes); fr: Amazone à nuque d'or, Amazone à nuque jaune; ge: Gelbnackenamazone; sp: amazona nuquigualda, loro de nuca amarilla; po: papagaio-de-nuca-amarela; it: amazzone nucagialla, amazzone corona gialla.
Taxonomie
Clasa: Aves (păsări)
Ordinul: Psittaciformes (papagali)
Familia: Psittacidae (papagali propriu-ziși)
Genul: Amazona (amazoni)
Specia: auropalliata
Amazona auropalliata (Lesson, 1842). Strâns înrudit cu amazonul cu frunte galbenă (Amazona ochrocephala) și conconsiderat până de curând o subspecie a acestuia.
Specie descrisă pentru prima oară de naturalistul francez René Lesson în 1842, inițial sub numele de Psittacus auropalliatus, scris și Psittacus (amazona) auro-palliatus, după un exemplar colectat în Nicaragua. Numele a mai suferit câteva schimbări, în special în secolul 19. Astăzi scriem numele autorului și anul descrierii speciei în paranteză, pentru că nu se mai află în genul original. Mai recent, amazonul cu ceafă galbenă a fost ridicat la rang de specie, după ce a fost considerat subspecia Amazona ochrocephala auropalliata a amazonului cu frunte galbenă.
Totuși, taxonomia nu e cu totul clară. Separarea speciei de amazonul cu frunte galbenă (Amazona ochrocephala) nu este unanim acceptată și după unele opinii nu este susținută de diferențele genetice. Separarea de amazonul cu cap galben (Amazona oratrix) este și ea incertă, pentru că s-au descoperit populații hibride sau inermediare în estul arealului. În cadrul speciei, nu e clar dacă subspecia A. a. caribae este validă, dacă este realmente diferită de A. a. parvipes.
Numele genului, Amazona, provine de la numele francez “Amazone”dat de naturalistul Buffon (Georges-Louis Leclerc, Conte de Buffon) în 1770-1783, cu sensul de ‘papagal din bazinul fluviului Amazon’.
Numele speciei, auropalliata, se referă la pata galbenă de la ceafă. Din latină: aurum = aur și pallium/palliatus = mantie/cu mantie.
 |
| Una din primele ilustrații ale speciei, în Iconographie des perroquets (1857), planșa XXVII Pe atunci se numea Chrysotis auripalliata! |
Variație geografică: trei subspecii (rase geografice).
- Amazona auropalliata auropalliata (Lesson, 1842)
Coasta de vest (pacifică), din nord-vestul Costa Ricăi până în estul statului Oaxaca din sudul Mexicului.
- Amazona auropalliata parvipes Monroe și Howell, 1966
Pantele estice (caraibiene) ale Hondurasului și nord-estul Nicaraguei.
- Amazona auropalliata caribaea Lousada, 1989
Insulele Roatán, Barbareta și Guajana, în largul coastei de nord a Nicaraguei.
Descriere
Lungime 35-36 cm; aripă 20,9-23,4 cm; coadă 10,6-12,5 cm; cioc 3,4-3,7 cm; tars 2,5-2,9 cm. Greutate 480-550 g.
A. a. auropalliata: papagal mare, mai mult verde, cu pată galbenă pe ceafă. Primele patru remige secundare (penele mari din aripi) cu jumătatea externă de culoare roșu-aprins, formând o ‘oglindă’ (speculum). Ceafa galbenă și oglinda roșie sunt caractere de diagnostic pentru deosebirea de alte specii de amazoni.
 |
| Adult în zbor - se vede oglinda aripii, roșie Foto: Kristian Svensson (Flickr) |
Capul, gâtul, pieptul și burta ceva mai deschise la culoare decât spatele. Târtița verde mai aprins decât restul spatelui. Remigele primare albastre-violet în jumătatea exterioară și spre vârfuri. Sub aripi, verde. Coadă verde, cu margine lată gălbuie și bază parțial roșie.
Cioc gri-albăstrui cu vârf negru. Ochi cu iris portocaliu. Inele periorbitale gri. Picioare gri sau de culoarea cornului.
Specie monomorfică, cu sexe care nu se pot deosebi după înfățișare.
Imaturii cu ceafa verde. Penele galbene apar la sfârșitul primului an. Irisul brun.
A. a. parvipes: similară cu subspecia nominală (A. a. auropalliata), dar mai mică și cu pene roșii la ‘umăr’ (de fapt zona metacarpiană). Unele specimene cu pată mică galbenă pe frunte. Pata de la ceafă mai mare.
A. a. caribaea: ca A. a. parvipes, dar mai verde-oliv pe dedesupt iar ciocul mai palid și cu porțiuni roșietice, mai ales pe mandibulă. Adulții adesea cu pată galbenă pe frunte.
Confuzii posibile: în penaj adult, este singura specie de amazon cu ceafă galbenă, astfel că nu pot exista confuzii. La amazonul cu cap galben, culoarea se extinde și pe ceafă, dar tot capul este galben.
Un juvenil de amazon cu ceafă galbenă, A. auropalliata, încă fără pată galbenă pe ceafă, seamănă cu juvenilul de amazon cu frunte galbenă (A. ochrocephala). Totuși, există diferențe: A. ochrocephala are pete roșii pe umeri, A. auropalliata nu. A. ochrocepala are pată galbenă pe frunte, A. auropalliata are capul complet verde.
Voce
Mare varietate de țipete, strigăte și fluierături. Cele mai caracteristice pentru această specie sunt niște strigăte cu rezonanță umană, folosite ca sunete de contact sau de alarmă. Unul din cei mai buni imitatori ai vocii umane.
Diferențele dintre vocea acestei specii și a amazonilor înrudiți (cu cap galben și cu frunte galbenă) au fost puțin studiate. Se știe totuși că au dialecte locale sau regionale, care par a fi stabile pentru 10-20 de ani. Partenerii vocalizează în duete, un fel de dialog între mascul și femelă.
Ascultați aici câteva exemplare în dialog, cu strigăte specifice (Macaulay Library, The Cornell Lab of Ornitology).
Distribuție
Două arii principale în America Centrală:
- o bandă de-a lungul coastei pacifice, pornind de la nord, din sudul Mexicului, înspre sud prin Guatemala, San Salvador, Honduras, Nicaragua și până în nord-estul Costa Ricăi. (subspecia nominală, A. a. auropalliata)
- o zonă în estul Hondurasului și nord-estul Nicaraguei. (subspecia A. a. parvipes)
- o arie limitată pe insulele Roatán, Barbareta și Guajana din Marea Caraibelor. (subspecia A. a. caribaea)
 |
| Distribuția geografică (după IUCN) |
Habitat
Populează o varietate de habitate împădurite: păduri cu frunze căzătoare în zone semi-aride, păduri-galerii cu frunze veșnic verzi, savane împădurite, păduri de pin, păduri cu tufărișuri, mangrove, chiar și păduri secundare în zone agricole. Preferă marginea pădurilor și poienile. Vizitează plantații de cafea și alte culturi agricole din preajma satelor. Prezent la altitudini joase, de la nivelul mării până la 600 m în Guatemala și 700 m în Honduras.
Hrană
Papagalii sălbatici consumă fructe, semințe, nuci, flori, bace și muguri.
Alimentele consumate includ: semințele arborelui de unt (Cochlospermum vitifolium), semințele arborelui de șmirghel (Curatella americana), diferite smochine sălbatice (Ficus) și fructele încă verzi ale arborelui amarillón, sau bullywood (Terminalia amazonia).
Geofagie: face zilnic vizite la „barreiros” - râpe argiloase pe malul râurilor, unde își ia doza necesară de minerale și combate toxinele din fructele și semințele verzi consumate.
Păsările din insulele caraibiene (subspecia caribaea) consumă semințele pinului caraibian (Pinus caribaea), care formează hrana de bază în sezonul de coacere a conurilor.
 |
| Arborele de unt (Cochlospermum vitifolium) și fruct Foto: SEINet |
 |
| Arborele de șmirghel (Curatella americana) și fructe Foto: Mary W. Farmer (Flickr) |
 |
| Ramură de amarillón (Terminalia amazonia) cu flori și două fructe uscate Foto: Smithsonian Tropical Research Institute |
Reproducere
Se cunosc puține despre cuibăritul amazonului cu ceafă galbenă în natură. Sezonul de cuibărit în sud-vestul Mexicului (statul Oaxaca) și în El Salvador începe în februarie. Pe insula Ruatán (Honduras), sezonul de cuibărit începe în martie.
Cuib simplu, neașternut cu material de cuib, în trunchiuri găunoase din copaci vii sau uscați, inclusiv pini caraibieni (Pinus caribaea) pe insulele Bay din Nicaragua.
Ponta compusă din 2-3 ouă albe, rar 4, cu dimensiuni de 3,7 x 3 cm.
 |
| Amazon cu ceafă galbenă la cuib în trunchi de palmier, în Costa Rica Foto: Luis Vargas Durán (Flickr) |
Ecologie și comportament
De obicei observat în perechi sau în stoluri mici, mai ales în sezonul de cuibărit. Uneori umblă în grupuri mai mari, dar declinul populațiilor face ca aceste adunări mari de exemplare să fie din ce în ce mai rare. Grupuri mai mari la dormitoare comune sau zone bogate în hrană. Foarte zgomotos și ușor de reperat la dormitoarele comune.
Ușor de detectat în zbor, foarte zgomotos, adesea auzit înainte de a fi văzut. Mai tăcut, greu de observat când se hrănește sau când se odihnește în frunziș, în coroana arborilor. Sfios, se lasă rareori apropiat de om.
Specie sedentară, nu migrează.
Longevitatea medie în natură estimată la 8 ani.
 |
| Amazon cu ceafă galbenă hrănindu-se în libertate, în Mexic Foto: Amy McAndrews (Flickr) |
Conservare
Specie clasificată de IUCN ca „vulnerabilă” (VU - vulnerable). Mare risc de a deveni o specie periclitată în natură.
Listată în Anexa I a CITES (specii în pericol de dispariție). Comerțul cu exemplare prinse în natură este ilegal.
Populația totală estimată la mai puțin de 50.000 de indivizi, posibil chiar sub 10.000. Se crede că se află în declin rapid, probabil pe întreg arealul, datorită degradării habitatelor și capturării pentru comerțul cu păsări de companie.
Date insuficiente, dar informațiile de la oamenii locului din Guatemala și El Salvador sugerează că populațiile s-au redus drastic comparat cu ceea ce exista acolo în anii 1950-60.
Datele din Honduras, Nicaragua și Costa Rica sugerează un declin în toate ariile ocupate de specie.
Principala cauză a acestui declin este raducerea habitatelor. Pe vaste arii, pădurile sunt defrișate și înlocuite cu zone agricole.
A doua mare cauză a împuținării amazonilor cu ceafă galbenă este traficul, mai ales ilegal, cu exemplare destinate comerțului. Este cea mai căutată specie de papagal din America Centrală, pentru capacitatea sa extraordinară de a imita vocea umană. În anii 1990, aproape 100% din cuiburile din sudul Guatemalei au fost braconate, puii fiind răpiți pentru comerț.
În sud-vestul El Salvadorului, cuiburile sunt jefuite de oameni, dar și ocupate de albine africanizate (hibrizi), foarte agresive.
În regiunea Mosquitia din Honduras, circa 5.000 de pui sunt traficați și exportați pentru comerț.
Într-o regiune din Nicaragua, se estimează că peste 50% din cuiburi sunt jefuite de braconieri. În Costa Rica, procentul de cuiburi braconate a fost de 30% într-oregiune și de 100% în alta.
Mortalitatea din momentul capturii și pe durata transportului este estimată la peste 50%, deși în unele cazuri a ajuns la 75%.
Măsurile de conservare se axează în special pe crearea de arii naturale protejate (rezervații, parcuri naturale) și educația populației locale privind protecția acestui papagal.
În captivitate
Unul din cei mai buni imitatori dintre toți papagalii, amazonul cu ceafă galbenă este considerat „crème de la crème” de unii cunoscători, chiar mai talentat decât faimosul papagal gri african în opinia lor.
Avantajul acestui papagal (și al amazonilor în general) este că are o fire mult mai extrovertită decât jaco, mult mai dispus să se dea în spectacol în prezența persoanelor necunoscute. Un amazon blând, care a fost învățat să vorbească, are șanse mari să vorbească non-stop în prezența oamenilor, să vorbească și să cânte peste ei, etc.
Papagalul Groucho demonstrează capacitățile de a imita cântece
la Disney's Animal Kingdom, Florida, USA
Video: Professor Carol (YouTube)
Acești papagali au o anume robustețe psihologică, fiind mai puțin predispuși la plictiseală, stereotipii, automutilare, depresie, decât rudele lor africane și australiene. Au abilități sociale mai bune și se obișnuiesc mai ușor să se joace singuri când persoana iubită nu este acasă sau nu este disponibilă.
Au și un nivel ridicat de agresivitate, ceva mai ridicată la masculi. Mai ales în sezonul de reproducere, chiar dacă papagalul este singur, devine mai agresiv. Este posibil să atace pe oricine, chiar și persoana iubită. Totuși, pentru observatorul atent, amazonul cu ceafă galbenă dă toate semnele că are intenția să muște. Mersul rigid și țanțoș, cu coada răsfirată, cu penele capului și gâtului ridicate, cu privirea fixă și cu dilatări și contractări rapide ale pupilei („eye pinning”) sunt semne de agresivitate. gelozia este și ea comună la această specie.
În general, un papagal foarte inteligent și cu o prezență exuberantă, cu tendințe dominatoare și posibil intimidant pentru multe persoane, dar un adevărat artist capabil sădistreze oricând publicul. Se spune că viața cu un amazon cu ceafă galbenă este ca viața alături de un dragon cu pene.
Amazonii cu ceafă galbenă trebuie găzduiți în colivii spațioase, sau, pentru perechile reproducătoare, în voliere. Volierele trebuie să aibă lungimea minimă de 3 m, pentru a permite zborul. Papagalii de companie sunt lăsați să zboare zilnic prin casă.
Se aclimatizează și poate sta afară tot timpul anului, atâta timp cât temperatura nu scade sub 10°C. Voliera trebuie să aibă locuri unde papagalii să stea la soare, să stea în ploaie și unde să se adăpostească la umbră, după cum preferă.
Nu se recomandă scurtarea aripilor pentru a împiedica pasărea să zboare. Unele păsări pot deveni nesigure pe ele, sfioase, pentru că nu au cum să se retragă în fața unor pericole. Mai adesea, amazonii cu aripi scurtate se obișnuiesc să stea mult timp într-un loc (în colivie, pe colivie, pe un mini-copac, pe un stativ, etc.) care devine un teritoriu aprig apărat. Aceste păsări pot dezvolta o agresivitate exacerbată și un teritorialism, fenomen cunoscut la câini (câinele ‘rău’ pe lanț scurt).
Colivia trebuie să permită păsării să deschidă ambele aripi. Trebuie mobilată cu stinghii de lemn de diferite diametre, cu alte stinghii (de funie de bumbac, de materiale de ros cu calciu).
Specie destul de distrugătoare, trebuie să i se ofere crengi de arbori și jucării din lemn, carton și piele ca să le roadă. Roade și stinghiile, ceea ce este normal. Trebuie doar înlocuite când se strică.
Baia este necesară și de obicei preferă baia gen duș, care imită ploaia.
Hrana în captivitate trebuie să conțină furaje granulate (pelete) de la firme de prestigiu, pentru a asigura o calitate optimă. Acestea nu trebuie însă oferite exclusiv. Regimul de hrană trebuie să cuprindă o varietate de legume verzi, țelină, morcov, boabe (mazăre, fasole, linte, porumb în lapte, etc.), paste fierte, amestecuri de semințe cu mei și puțină floarea-soarelui (semințele sunt mai mult o delicatesă). Fructe crude ca mere, banane. Mazăre și alte leguminoase încolțite.
 |
| Mutația albastră apare rar în natură și a fost selectată de unii crescători în captivitate Foto: Ruth Rogers (Wikimedia Commons) |
Pentru cuibărit, se oferă cuiburi artificiale de lemn, verticale, cu dimensiuni de 30,5 x 30,5 x 61 cm. Se înmulțește frecvent în captivitate, în mâna crescătorilor cu experiență. Perechile se țin separat, nu în colonie. Cuibăritul în Europa începe în aprilie, dar poate avea loc pe tot parcursul verii. Femela depune 2-4 ouă pe care le clocește circa 26 de zile. Puii părăsesc cuibul la 11 săptămâni. Au la eclozare 14-16 g, iar la părăsirea cuibului 500-600 g. Ajung să se hrănească singuri după câteva săptămâni, când greutatea lor scade la 475-550 g.
Adulții sunt agresivi la cuib și atacă crescătorul. Perechile formate din adulți crescuți de om pot fi și mai agresive. Adulții își pot ataca partenerul când omul umblă la cuib. Prima pontă este deseori pierdută datorită distrugerii ouălor sau neîngrijirii corespunzătoare a puilor de către părinții fără experiență.
Longevitate în captivitate de 40-60 ani, maxim de 60-70 de ani.
Bibliografie
Taxonomie: Avibase
Joseph M. Forshaw - Parrots of the World: An Identification Guide, 2006, Princeton University Press, 440 pp.
Tony Juniper & Mike Parr - Parrots: A Guide to Parrots of the World, 2003, Christopher Helm Publishers Ltd, 584 pp.
Greg Glendell - Birdkeeper’s guide to Amazons, 2007, Interpet Publishing, 96 pp.
Werner și Susanne Lantermann, Matthew M. Vriends - Amazon Parrots (A Complete Pet Owner's Manual), 2000, Barron’s, 87 pp.
Sally Blanchard - Yellow-naped Amazon (Amazona auropalliata), în Parrots Magazine numărul 198, iulie 214, pag. 18-21.
Mattie Sue Athan - Guide to Companion Parrot Behavior, 1999, Barron’s, 230 pp.
IUCN Lista Roșie a Speciilor Amenințate: BirdLife International. 2013. Amazona auropalliata. The IUCN Red List of Threatened Species 2012: e.T22686342A39047907.
Imagini: Wikimedia Commons
Înregistrări sonore: xeno-canto
Înregistrări sonore: Macaulay Library, The Cornell Lab of Ornitology
Fișa speciei în Lexicon of Parrots, Thomas Arndt
Fișa speciei pe Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona.
Fișa speciei pe World Parrot Trust
Fișa speciei pe BirdLife International
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu