Papagal gri african, jaco (Psittacus erithacus) - fișa speciei

Jaco captiv, cu aripile scurtate
Foto: Keith Allison (Wikimedia Commons)

ro: papagal gri african, jaco; ma: jákópapagáj, szürkepapagáj; en: Grey Parrot, Gray Parrot, African Grey Parrot, Congo African Grey; fr: Perroquet jaco, Perroquet gris du Gabon; ge: Graupapagei; sp: loro yaco; po: papagaio-cinzento, papagaio-do-congo; it: pappagallo cenerino.

Taxonomie

Clasa: Aves (păsări)

Ordinul: Psittaciformes (papagali)

Familia: Psittacidae (papagali propriu-ziși)

Genul: Psittacus (papagali gri)

Specia: erithacus

Psittacus erithacus Linnaeus, 1758. Strâns înrudit cu papagalul Timneh (Psittacus timneh), considerat până de curând o subspecie a lui jaco.

Numele științific dat de naturalistul suedez Carl Linnaeus (Carl von Linné) în 1758 în ediția a zecea a lucrării Systema Naturae, care a marcat începutul nomenclaturii zoologice moderne.

Numele genului, Psittacus, este numele latin pentru papagal (în general), la rândul lui împrumutat direct din greaca clasică (psittakós).

Numele speciei, erithacus, se referea în latină și în greaca veche (erithakos) probabil la măcăleandru și/sau la codroș. De asemena, filozoful Porphyrius din Tir numea erithakos o pasăre imitatoare, posibil chiar papagalul gri african.

Femeie tânără în jachetă roșie hrănind un papagal
Ulei pe lemn, Frans van Mieris cel Bătrân, 1663
Foto: Sotheby’s

Variație geografică: specie monotipică (fără subspecii).

În trecut, papagalul Timneh era considerat de majoritatea autorilor ca o subspecie, Psittacus erithacus timneh. Azi, Psittacus timneh este considerat o specie separată. S-a mai descris subspecia Psittacus erithacus princeps, pe insulele Principe și Bioko din vestul Africii, dar validitatea acestei subspecii este incertă.

Descriere

Lungime 28-39 cm; aripă 23-26 cm; coadă 8-9 cm; cioc 3,2-3,9 cm; tars 2,5-2,8 cm. Greutate 400-500 g.

Papagal de talie medie, gri cu nuanțe de la argintiu deschis la gri închis. Mască golașă albă în jurul ochilor. Cioc negru. Ochi cu iris gri-deschis până la galben-palid. Coadă scurtă, roșu-aprins, pene subcodale roșii. Mai deschis la culoare pe burtă, sub aripi și pe târtiță. Penele mari de zbor din aripi (remige) gri închis, aproape negre. Penele de pe cap, gât și piept cu margine mai deschisă la culoare, dând aspect ‘solzos’ penajului. Picioare gri.

Confuzii posibile: papagalul Timneh este foarte asemănător, dar mai mic, mai închis la culoare, cu excepția burtei, care este mai albă, cu coada maro-vișinie, cu partea superioară a mandibulei de culoarea cornului.

Comparați: 1. papagal gri african 2. papagal Timneh
Sursa: Wikimedia Commons

Sexele similare, nu pot fi deosebite după penaj. Imaturii cu ochi aparent mai mari și negri, din cauza irisului gri închis. Coadă cu tiv mai închis.

Adult și pui - observați diferența de culoare a ochilor.
Foto: Papooga (Flickr)

Voce

Repertoriu foarte bogat în strigăte, fluierături și croncănituri. Imită alte păsări, mamifere și alte sunete din mediul de viață.
Ascultați aici.

Distribuție

Africa la sud de Sahara, în păduri ecuatoriale și tropicale umede. În vest până în Coasta de Fildeș (Côte d'Ivoire), în est până în Uganda și puțin în vestul Kenyei. În sud până în nordul Angolei. Pe două insule din Golful Guineii: Bioko și Principe. Populații introduse în alte părți ale Africii (Benin, Togo).

Arealul speciei nu se suprapune cu cel al papagalului Timneh, care trăiește în regiuni mai vestice.

Distribuția geografică (IUCN)

Habitat

Păduri ecuatoriale, păduri tropicale umede, liziere, poieni, păduri-galerii, mangrove, savane împădurite, terenuri cultivate, parcuri și grădini. Mai ales la altitudini joase, dar în estul arealului a fost întâlnit până la 2.200 m. Densitatea maximă a populației în păduri tropicale primare, la altitudini joase în bazinul fluviului Congo. Densitate medie în păduri primare montane. Densitate minimă în plantații de cocotieri.

Poiana Bai din Rezervația Specială Dzanga-Sangha, Republica Centrafricană.
Papagalii jaco trăiesc în număr mare în pădurea ecuatorială și 
vin în poiană să consume noroi, plante și să se adape.
Foto: David Holt, Flickr

Hrană

O varietate de semințe și fructe, printre care nuci și bace. Hrana este în general culeasă în coroana arborilor și include fructe și semințe de Ficus, Heisteria, Dacryodes, Petersianthus, Combretum, Macaranga spinosa, Raphia, Harungana, Ceiba, Blighia, Bombax, Celtis, Caccia, Parkia, Terminalia, Pseudospondias microcarpa (arborele-strugure african), Kigelia africana (arborele-cârnat) și Prunus africana (cireș african). Pulpa uleioasă a fructului palmierului de ulei (Elaeis guineensis) este hrana preferată în unele zone. Nu consumă sâmburele. Uneori cară fructele distanțe lungi înainte să le consume. Pe insula Bioko, fructele de Sterculia tragacantha (un arbore din familia Malvaceae) sunt preferate (aparent preferă fructe roșii). Atacă culturile de porumb și mei.

Exemplu de regim de hrană a papagalilor din Camerun: 14 specii de arbori, din care consumă fructe (7 specii), semințe (4 specii), flori (3 specii), plus alte 6 specii neidentificate, care completează dieta.

Palmierul de ulei (Elaeis guineensis) și fructele sale
Foto: Wikimedia Commons

Arborele Sterculia tragacantha și fructele sale
Foto: Wikimedia Commons

Arborele-cârnat (Kigelia africana) și fructele sale
Foto: Wikipedia Commons

Reproducere

Strict monogamic, perechile rămân împreună toată viața. Cuibăresc în noiembrie-aprilie pe insula Principe și în Gabon, februarie-septembrie în estul Africii, iulie-decembrie în Zair (R.D. Congo). În general se reproduce în sezonul secetos. Cuiburile în scorburi în copaci la 10-30 m înălțime, scorbura 60 cm - 2 m adâncime. Perechile cuibăresc izolat, dar pe mica insulă Principe cuiburile se găsesc la distanță mică unul de altul (10-30 m), într-un fel de colonii dispersate de câteva sute de perechi. Femela depune 2-3 ouă, rar 4, la interval de 3 zile. Mărimea: 36-40,6 mm x 28,5-31,7 mm, 18,7 g. Femela clocește timp de 21-30 de zile iar masculul o hrănește la cuib. Puii părăsesc cuibul la circa 80 de zile și rămân cu părinții încă o lună.

Un jaco adult la scorbură de cuibărit
Foto © Bruce Davidson / naturepl.com

Pontă cu 3 ouă în captivitate, cu un pui proaspăt eclozat
Foto: Geek2Nurse (Flickr)

Ecologie și comportament

Specie gregară, se adună în stoluri mari de până la 10.000 de indivizi la dormitoare comune în arbori înalți pentru a petrece noaptea. Locurile preferate sunt arbori aplecați deasupra apei, pe malul râurilor, sau pe insule în mijlocul apelor. Dimineața pleacă în căutarea hranei în grupuri mai mici, de circa 30 de exemplare. Preferă să caute hrana în coroana arborilor, dar coboară pe sol în poieni și consumă plante și noroi.

Geofagia este mai cunoscută la papagalii sudamericani, care consumă argilă din râpele de pe malul râurilor, posibil pentru a contracara efectul toxic al fructelor consumate necoapte sau a altor toxine de origine vegetală din hrană. Papagalii gri africani coboară și consumă noroi de pe malul bălților din aceste poieni din mijlocul pădurii ecuatoriale africane. Stolurile de așează mai întâi în arborii din preajmă și se asigură că nu sunt prădători în zonă, apoi coboară pe sol în grupuri. Unii papagali rămân în arbori și dau alarma în caz de pericol.

 

Geofagie: jaco sălbatici la o poiană cu noroi din Camerun

Video: World Parrot Trust 

Este o pasăre sedentară, care nu migrează. Face totuși deplasări zilnice destul de lungi între dormitoare și locurile unde găsește hrana. Uneori formează stoluri mixte cu papagali de Senegal (Poicephalus senegalus). În Principe, dorm în zonele muntoase și coboară în stoluri mici la câmpie, pentru a se hrăni.

Destul de greu de apropiat, fiind foarte sfios și zburând la apropierea omului, mai ales acolo unde este capturat frecvent.

Întoarcerea la dormitoare se face pe rute relgulate, uneori și după căderea nopții.

Zbor rapid și direct, cu bătăi de aripi superficiale. Zgomotos și ușor de reperat în timpul zborului, dar greu de găsit când se hrănește și este mai tăcut.

Where the Wild Greys Are partea 1 (aspecte de ecologie, habitat, conservare în sălbăticie)
Video: World Parrot Trust

Where the Wild Greys Are partea 2
Video: World Parrot Trust

Where the Wild Greys Are partea 3

Video: World Parrot Trust

Conservare

Specie clasificată de IUCN ca „vulnerabilă” (VU - vulnerable).

Listată în Anexa II a CITES (specii care ar putea deveni în pericol de dispariție; comerțul cu exemplare prinse în natură este reglementat în țările de origine).

Populația globală destul de mare, pentru că este încă răspândit pe arii întinse în Africa și în zonele cu habitat propice atinge densități destul de mari. Totuși, în multe zone unde se găsea, a dispărut sau s-a redus drastic, în special datorită defrișărilor și a capturării pentru comercializare.

Poienile unde se adună papagalii pentru a se hrăni pe sol sunt folosite de braconieri pentru capturarea papagalilor adulți în vederea comercializării. Sunt prinși în grupuri, cu plasele aruncate peste păsările care se hrănesc acolo. Păsări captive sunt folosite pentru a atrage păsările sălbatice în raza plaselor de captură.

În unele zone, papagalii atacă culturile de cereale și sunt persecutați, pentru că sunt considerați dăunători. Papagalii sunt vânați pentru carne, ‘medicină’ și magie neagră (se folosesc capetele, picioarele și penele cozii).

După unele estimări, populația globală ar putea fi între 500.000 și 12 milioane, dar este greu de verificat acuratețea datelor. Milioane de jaco au fost capturați și exportați pentru a deveni animale de companie în ultimii 50 de ani (circa un milion capturați între 1982 și 1989, din care circa 650.000 au ajuns în comerț iar restul au murit înainte să poată fi vânduți).

Alte estimări dau cifra de 90% de păsări decedate înainte de a ajunge pe aeroportul din Africa de unde sunt exportate.

În Ghana, circa 90-99% din populație a fost exterminată, doar puține păsări mai rămân în țară. Jaco a dispărut din mai multe zone din diferite țări de origine și și-a redus populațiile în altele. Se consideră necesară o reevaluare a statutului de conservare și poate trecerea într-o altă categorie IUCN.

Papagali gri africani capturați ca adulți pentru comerțul cu păsări
Foto © Edward Parker / gettyimages.com

În captivitate

Unul din cei mai căutați papagali ca animal de companie, jaco este renumit pentru capacitatea de a imita cuvinte, fiind capabil să reproducă fidel vocea și tonul persoanei de la care învață. Imită excelent orice sunete din ambianță. S-a demonstrat că este capabil să folosească cuvintele în context și să le modifice sau să le combine după nevoi. Experimente pe papagalul Alex au arătat că jaco sunt capabili să înțeleagă concepte ca: număr, culoare, mai mare/mai mic, material, chiar și conceptul de zero. Sunt capabili să învețe pe tot parcursul vieții, care în captivitate durează tipic 30-40 de ani, cu longevitate maximă până la 50-60 de ani.

Vedeți videoul meu "Recenzie: Birdkeeper's guide to African Greys, de Greg Glendell" pe canalul meu YouTube, pentru informații despre jaco ca papagal de companie.

Personalitate în general sfioasă și cu unele probleme de comportament. Multe exemplate suferă de fobii, nu le plac schimbările, se atașează de una sau de puține persoane, sunt mai reticente să vorbească în prezența străinilor, sunt mai sensibile la prezența copiilor mai mici, gălăgioși și neastâmpărați, pot refuza să învețe să vorbească, se obișnuiesc să muște sau să își smulgă penele, să consume o hrană puțin variată, etc.

Toate aceste probleme sunt ceva mai puțin răspândite azi, când jaco provin în special din crescătorii și se bucură de o socializare timpurie în familii umane. Problemele se pot corecta și efectele negative se pot atenua printr-o educație atentă. Unii autori sunt de părere că puii crescuți de părinți, nu de om, sunt mai echilibrați și mai puțin predispuși la probleme psihice, automutilare, etc.

Papagal cu zone fără pene, din cauza automutilării
Foto: JoelZimmer, Wikimedia Commons

Nivel de zgomot mediu pentru un papagal de talie medie, mai zgomotos dimineața și seara.

Se reproduce frecvent în captivitate. Păsările reproducătoare se țin în voliere de 3,5 x 1,5 x 2 m (minim 3 m lungime), în locuri liniștite, eventual ferite de agitație prin garduri vii. Unii crescători preferă voliere suspendate pe picioare înalte. În climate blânde, se acomodează și rezistă afară tot timpul anului, dacă este ferit de vânturi și temperatura nu coboară sub 5°C.

Papagalii gri africani sunt printre speciile care suferă de fenomenul de imprimare (imprinting) cel mai mult. Puii luați devreme din cuib, crescuți la mână până la înțărcare și apoi crescuți individual până la vârsta adultă ca animale de companie, în familii umane, se atașează puternic de om și își pierd identitatea de specie. Mai târziu, când ajung la maturitate sexuală, își îndreaptă atenția spre un om, nu spre alt papagal, dacă se încearcă cumva reproducerea lor. Astfel, majoritatea jaco crescuți la mână sunt inutilizabili ca păsări reproducătoare. Pentru crescători, este important să își găsească păsări care au fost crescute de părinți și care după înțărcare au petrecut timp împreună cu alți jaco și s-au maturizat împreună.

Papagalii ținuți individual ca animale de companie trebuie găzduiți în colivii spațioase, în care să își poată întinde ambele aripi. Ca orientare, anvergura aripilor este de circa 71 cm. Colivii cu baza de 60 x 90 cm și înălțimea de 120 cm sunt considerate bune. O cutie de dormit cu baza de 30 x 30 cm și înaltă de 18 cm, cu o deschidere pătrată de 10 cm, situată în partea de sus a coliviei, va fi folosită pentru odihnă pe timp de noapte. Și ziua, jaco beneficiază de prezența unei astfel de cutii pentru a se relaxa, mai ales când se simte amenințat de ceva.

Trebuie lăsați zilnic să zboare prin casă și să interacționeze cu familia umană în afara coliviei. Este bine să aibă locuri special amenajate în casă, unde să aterizeze și să stea sau să se joace fără să deranjeze. Mini-arbori pe soclu, funii atârnate de tavan sunt exemple de locuri de joacă pentru jaco.

Nu se recomandă scurtarea aripilor pentru împiedicarea zborului. Jaco fiind timid din fire și zborul fiind o cale firească de a scăpa de pericole, chiar și imaginare, o pasăre incapabilă de zbor va fi stresată cronic. Pasărea trebuie lăsată să zboare de la părăsirea cuibului și încurajată să zboare tot timpul vieții pentru a rămâne în formă fizică și psihică.

Pentru cuibărit, se oferă scorburi artificiale cu baza de 30 x 30 cm și înalte de 60-65 cm. Diametrul intrării este de 10 cm. În captivitate, perechile produc câte 2-4 ouă care sunt incubate 28-30 de zile. Puii părăsesc cuibul după 11-12 săptămâni de la eclozare, dacă nu sunt luați din cuib pentru hrănire la mână. Puii se hrănesc singuri la 2-3 săptămâni după părăsirea cuibului.

Jaco are nevoie de stimulare fizică (zbor, cățărat, mers pe sol sau podea, ros lemn, etc.) dar și intelectuală. Trebuie oferite jucării variate: de ros, de ținut cu piciorul, hrană ascunsă în jucării destructibile, jocuri de inteligență cu hrană ascunsă în dispozitive cu chei, șuruburi, etc., clopoței, funii, împletituri de piele, etc. Jucăriile se introduc cu grijă, treptat, pentru că jaco este timid din fire și inițial poate avea o reacție negativă la tot ce e nou (neofobie). Are nevoie de materiale de ros, cum ar fi crengi din lemn moale (salcie, plop), stinghii, blocuri de lemn, os de sepia.

Ca orice papagal, un jaco trebuie educat și dresat să facă cel puțin câteva lucruri: să vină când e chemat, să urce pe mână, să treacă de pe o mână pe alta și de la o persoană la alta, să accepte un ham de zbor, să intre și să iasă din colivia sa și în colivii de transport, să se lase mânuit pentru controlul penelor, pentru pilitul/scurtatul ghearelor, pentru control medical, trebuie învățat să nu muște și să nu țipe când este lăsat singur pentru un timp.

Jaco se pretează la interacțiune fizică apropiată cu oamenii.
În acest caz, un jaco stă pe spate în mâna omului, tipic pentru specii de papagali din Africa
Foto: Sonny SideUp, Wikimedia Commons

Baia nu este preferată de toate exemplarele, dar trebuie oferită de la o vârstă fragedă pentru a se obișnui. Jaco pot fi foarte diferiți în această privință: unii preferă o baie clasică, într-un recipient gen farfurie sau bol, alții fac baie la chiuvetă numai dacă curge un fir de apă, alții preferă să fie stropiți cu apă de sus, imitând ploaia.

Papagalul gri african produce o pudră fină lubrifiantă, cu rol de protecție a penajului, mai abundentă decât la alți papagali. Unele persoane sunt alergice la această „mătreață”.

Hrana în captivitate este o varietate de semințe și boabe, crude, coapte sau germinate: mazăre, linte, hrișcă, porumb, grâu, mei. Adoră floarea-soarelui și arahidele, dar nu trebuie lăsați să consume prea mult. Morcov, măr, banană, fructe de palmier de ulei, nuci braziliene, macadamia, alune, țelină, fasole și mazăre în păstaie, pară, portocală, rodie, etc. Furajele granulate din comerț (peletele) sunt echilibrate în nutrienți (proteine, glucide și lipide) și microelemente (săruri minerale și vitamine), dar nu pot fi oferite ca hrană unică. Pot contribui la monotonie, plictiseală, etc.

Bibliografie

Taxonomie: Avibase

Joseph M. Forshaw - Parrots of the World: An Identification Guide

Tony Juniper & Mike Parr - Parrots: A Guide to Parrots of the World

Greg Glendell - Birdkeeper’s guide to African Greys, 2007, Interpet Publishing, 96 pp.

Tony Silva - African Grey Parrot breeding (Psittacus erithacus) PART I

IUCN Lista Roșie a Speciilor Amenințate: BirdLife International. 2013. Psittacus erithacus. The IUCN Red List of Threatened Species 2013: e.T22724813A48141088.

Imagini: Wikimedia Commons

Foto & video: ARKive

Foto & video: The Internet Bird Collection

Înregistrări sonore: xeno-canto

Fișa speciei în Lexicon of Parrots, Thomas Arndt

Fișa speciei pe Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona.

Fișa speciei pe World Parrot Trust

Fișa speciei pe BirdLife International